„Alcoolismul este o boală ca toate celelalte,”


a afirmat într-un interviu acordat cu puţin timp în urmă, pentru Actualitatea Mureşeană, Prof. Univ. Dr. Aurel NIREŞTEAN – şeful Clinicii de Psihiatrie II Târgu Mureş















Agenţia Naţională Antidrog plasează
alcoolul pe locul cinci în lista drogurilor.
Mereu a existat întrebarea dacă alcoolul este, sau nu, un drog, dacă alcoolismul este o boală sau un viciu? Prof. Aurel Nireştean ne asigură că „alcoolismul este o boală ca toate celelalte. Este însă o boală particulară pentru că este provocată de un agent care are toate caracteristicile unui drog”.

>> Cum se instalează această boală?
De regulă alcoolul îţi provoacă o stare de bine, te linişteşte în anumite situaţii şi eşti tentat să măreşti doza. Asta se numeşte toleranţă. După ce ai mărit doza devii dependent. La început psihic, apoi fizic şi apar simtome la fel ca la orice boală, legate de sistemul nervos, de comportament, de atitudinea faţă de ceilalţi. Este, deci, o boală în toate accepţiunile cuvântului.
>> Care sunt factorii care influenţează boala? Sunt afectaţi mai mult bărbaţii sau femeile?
Factorii care influenţează boala sunt de natură socială, economică, culturală, tradiţii sau obiceiuri. Pe lângă aceşti factori mai sunt şi factori de natură personală. Unii dintre noi avem o fire care ne îndeamnă la consumul de alcool. Spre exemplu putem avea o fire mai anxioasă sau o fire mai liniştită, nehotărâtă sau emotivă care se compensează, dacă bei un pahar, la început şi după aceea lucrurile se acumulează în timp. Pe de altă parte unii dintre noi avem „modele” în jur pe care le întâlnim mereu (vecin, prieten, părinte, frate etc.) şi care te ajută încet, încet să te obişnuieşti cu băutura. Există o enzimă care metabolizează la consumul de alcool şi care face ca acesta să iasă mai repede din organism, enzimă care la femei este într-o cantitate mult mai scazută decât la bărbaţi. De aceea femeile fac forme mai grave de alcoolism decât bărbaţii şi rezistenţa lor la alcool este mai scăzută.
>> Există şi o componentă ereditară a bolii?
Da. Există şi o componentă ereditară, dar nu s-a stabilit ceva genetic ci mai mult o componentă care ţine de comportamentul care se transmite, de modul cum s-a obişnuit, sau nu, să se consume alcool în familie. Din acest punct de vedere se ştie că există familii de alcoolici în care se întâmplă două lucruri: fie că generaţia tânără ajunge şi ea alcoolică, fie că îi repugnă şi devine abstinentă.
>> Există un tratament pentru alcoolism sau e nevoie de programe, strategii şi voinţă?
Nu există tratament specific dar există o strategie terapeutică elaborată în care se poate începe cura de dezalcoolizare până la vârsta de 50 ani cu administrarea unui preparat care împreună cu alcoolul face o reacţie urâtă în organism, care se repetă şi se administrează timp de doi ani asfel încât persoana respectivă să nu mai fie tentată să bea alcool. Pe lângă acest tratament de dezalcoolizare mai sunt tratamente de protecţie a ficatului şi strategii de terapii sociale în care oamenii sunt supuşi unor şedinţe de consiliere, de cunoaştere a consecinţelor alcoolului, de cunoaştere a propriei persoane, de cunoaştere a vulnerabilităţilor personale şi de remaniere a întregii atitudini faţă de alcool, care este posibilă în timp. La noi în ţară există două unităţi speciale (una pentru bărbaţi şi una pentru femei), în judeţul Sibiu, unde se instruieşte persoana pentru abstinenţă totală, printr-un program foarte riguros de 3-6 luni. În evoluţia pozitivă structura persoanei este foarte importantă. Dacă eşti o fire labilă şi necontrolată eşti mai expus. Dacă trăieşti într-un mediu sănătos şi eşti înconjurat de oameni care nu sunt „băutori de profesie” te ajută să te refaci, dacă treci printr-o perioadă de consum. Se consideră că un alcoolic devine cronic când apar complicaţii neurologice, corporale şi schimbări de comportament, asta întâmpându-se după o perioadă de minim 10 ani de consum. După 10-15 ani de consum se modifică şi personalitatea omului în sensul că devine mai bădăran, mai egoist, mai indiferent, superficial, impulsiv şi pe de altă parte consumatorul începe să se degradeze intelectual, să nu mai aibă putere de concentrare, să uite, să nu mai poată elabora strategii, să încurce lucrurile sau să aibă perioade de confuzie. Toate astea făcând parte din simptomele psihice şi non-psihice care însoţesc alcoolismul după o perioadă atât de lungă de consum.
>> Există o diferenţă între băutorul social, băutorul înrăit şi alcoolic?
Există oameni care pot să bea mult fără să fie alcoolici. Depinde de structura individuală a fiecăruia. Este legat şi de programul de viaţă, de modul de alimentaţie şi odihnă precum şi de o serie de alţi factori. Băutul la o ocazie nu pune nici un fel de problemă pentru că se face într-un anumit context şi cu anumită măsură. Se spune că băutul unui pahar cu un prieten sau apropiaţi la bucurie nu are efecte negative majore dacă consumul s-a făcut până la o anumită doză, în comparaţie cu un pahar băut la necaz.
>> Domnule profesor aş vrea să vorbim puţin şi despre Asociaţia Alcoolicii Anonimi „Bufniţa” deschisă în clinica pe care o conduceţi?
În anul 1996, la sugestia unor asistenţi ai alcoolismului, am iniţiat cel de-al treilea grup din ţară, după cel din Timişoara şi Bucureşti, al Alcoolicilor Anonimi (AA) afiliat la Asociaţia Internaţională Alcoolicii Anonimi înfiinţată în anul 1935 de către doi americani în statul Ohio-USA. Această asociaţie funcţionează cu întâlniri săptămânale, în fiecare luni în incinta Clinicii de Psihiatrie II din Tărgu Mureş în „Sala de Zi”. În primul an am făcut, împreună cu o colegă asistentă Ada Gurghean, un efort comun de ai aduce pe cei internaţi în clinică cu probleme mari de alcoolism într-un grup şi de ai face să înţeleagă ce se întâmplă cu ei şi prin prisma medicală nu doar socială. Ne-am întâlnit săptămânal cu ei şi am discutat probleme de structura pshihologică şi semantică a omului, de perioadele sau sistemele mai vulnerabile ale fiecăruia dintre noi şi apoi i-am obişnuit cu conceptul de boală care integrează şi alcoolismul. O boală după sistemul clasic medical de boală şi că ea trebuie înţeleasă într-un anumit fel în funcţie de fiecare individ în parte. După un an cei 15-16 oameni care erau în primul grup, au rămas şi au continuat întâlnirile după modelul celor 12 porunci care guvernează programul AA. O bună parte dintre ei au stat în grup ani de zile după care au rănas abstinenţi la alcool. Unii au clacat, alţii au revenit iar în grup. Unii s-au integrat în societate, şi-au refăcut familiile sau şi-au redobândit locurile de muncă.
>> Componenţii grupului trebuie să plătească vreo taxă la înscriere?
Nu trebuie să plătească nici o taxă. Au stabilită o cotizaţie pe care şi-o impun singuri. Le-am oferit un spaţiu unde să îşi ţină bibliografia medicală, primesc informaţii periodice de la grupurile din străinătate (Franţa şi Germania)şi participă anual la întâlnirile AA din ţară. Unii dintre ei au fost aleşi în funcţii de conducere ale Asociaţiei AA din România şi se întâlnesc regulat cu actualii conducători ai Asociaţiei Europene Alcoolicii Anonimi, care sunt belgieni.
În concluzie ca şi în viaţă, şi aici există o mică celulă în care oamenii se ajută între ei şi se înşeleg. Ideea de bază este să fie acceptaţi aşa cum sunt şi să vină la grup cu toată sinceritatea.
Nelu SABĂU